Compasiunea şi violenţa coexistă în fiinţa umană. Limbajul şi cuvintele au o influenţă mare asupra capacităţii noastre de a rămâne în contact cu umanitatea noastră şi de a vedea partea profund umană în ceilalţi – mai ales în situaţii critice.
În contextul socio-cultural actual e atât de uşor să pierdem această conexiune şi impulsul înnăscut de a oferi şi primi cu compasiune. Chiar atunci când nu recunoaştem limbajul ca fiind violent, el produce suferinţă în cei din jur şi chiar în noi, suferinţă reprimată care mai apoi răbufneşte în violenţă fizică.
Comunicarea nonviolentă oferă o modalitate simplă, în patru paşi de a rămâne mereu în contact cu ce simţim şi avem nevoie, cu ce simt şi au nevoie ceilalţi, de a cere ce avem nevoie cu fermitate dar cu respect, de a oferi cu empatie ceea ce putem oferi.
Intrare: pe bază de donaţie, la alegerea fiecăruia
